Hai să povestim despre PEDAGOGIA MONTESSORI

“Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face singur.” – (Maria Montessori)

Maria Montessori, pedagog şi medic italian, prima femeie medic a Italiei, a înfiinţat în 1907 ’’Casa dei bambini’’ pentru copiii de 2-6 ani ai căror părinţi erau în căutare de lucru. Similară grădiniţei aceasta casa era o comunitate educativă care nu se substituie, ci completează şi desăvârşeşte educaţia copilului în familie.

Conceptul de respect pentru copil – ca individ cu personalitate si potenţial unice – este esenţial în pedagogia Mariei Montessori. Pedagogia Montessori are drept principiu de bază educaţia necesară, adecvată şi continuă – tendinţe ale reformelor actuale din educaţie care confirmă ideile Mariei Montessori şi le fac aplicabile în practică.

Ca atare, prin pedagogia Montessori se urmăresc promovarea drepturilor copilului, extinderea şi intensificarea educaţiei timpurii şi educarea părinţilor, formarea deprinderilor de activitate intelectuală intensă şi continuă, de adaptabilitate şi de asumare a schimbărilor; creşterea rolului mediului educativ în ansamblul educaţiei, în familie şi în comunitate.

Într-o clasă Montessori copiii desfăşoară activităţi din viaţa cotidiană, care învaţă copilul obişnuinţe pozitive despre muncă, încurajează dezvoltarea conceptualizării şi a aptitudinilor de a observa. Aproape toate lecţiile sunt individuale, deci fiecare copil are de obicei un plan diferit de activităţi pe care educatorul îl gândeşte şi îl pune în practică în funcţie de interesul şi nivelul la care se află copilul.

Toate materialele din clasă sunt uşor accesibile şi la dispoziţia copiilor, aşezate pe rafturi joase. Copilul este liber să aleagă dintre materialele care i s-au prezentat anterior şi după ce termină de lucrat cu ele ştie că trebuie să le aşeze pe raft în acelaşi loc şi în aceleaşi condiţii, gata pentru următorul copil interesat de aceeaşi activitate.

În clasele Montessori copilul se poate mişca liber dintr-o parte a clasei în alta, ascultând de propriul lui impuls interior. Cu timpul, exerciţiul alegerii devine obişnuinţă, adică se dezvoltă capacitatea copilului de a lua decizii cu privire la propria persoană.

Un alt aspect deosebit este faptul că în clasa Montessori există un singur exemplar al fiecărui material, ceea ce înseamnă că un singur copil poate desfăşura activitatea care implică acel material. În mod implicit, dacă un alt copil vrea să folosească acelaşi material va trebui să aştepte până ce colegul lui termină activitatea şi aşază materialul înapoi pe raft. La începutul anului se pot crea conflicte, dar in timp acceptarea devine obişnuinţă. În mod indirect, se educă astfel respectul pentru lucrul altuia şi răbdarea de a aştepta să-ţi vină rândul.

Scopul metodei Montessori este așadar educația, nu școlarizarea. Iar a educa înseamnă, etimologic vorbind, a scoate la lumină potențialul.